Un fir de iarbă
Strapungând cerul de sticlă:
Un sens vieţii irosite prin săli
Pline de carţi şi gânduri
La fel de prăfuite
Ca inima-mi frântă
Din zboru-i spre stele.
Un fir de iarbă
Săgetând abisurile imperiului subteran:
Un sens paşilor pierduţi printre rânduri
Scrise mărunt, cu peniţa subţire
A visurilor tinereţii,
La fel de roşii
Ca focul ce-mi incinse aripile...
Un fir de iarbă
Înnobilând spaţiul:
Un sens stelelor de pe boltă,
O boltă în perpetuă rotaţie
Presărând flori
Pe vechile-mi răni
Şi pe oasele-ngropate
Sub paşii de zi cu zi.
Azi am ucis un fir de iarbă
Alergând peste câmp, prin ploaie,
Şi nimeni n-a văzut nimic,
Nici măcar eu...
(7 mai 2001)